m-am desprins de sol
şi am rămas suspendată
de visul strivit
din duminica consumată

inevitabil va urma o cădere
pe palmele tale?
pe creste de stânci?
în abisul din sine?
...

dincolo de geam

între mine şi fericire
o ploaie uitată pe geam
de privirea mea înnodată
de orizont 



10 ani în minus

mi-am luat bilet
fug de ură
zece ani...
am stat în rând şi-mi aşteptam porţia de gingăşie şi atenţie
aşteptam să încep a fi femeie
dar nu de asta ai avut nevoie
doi cai înhămaţi la un plug
zece ani ţinută în colivie
am obosit

fără mâine

ce mult e până mâine
când cărările ne sunt
în constelaţii diferite
şi intersecţia lor
va fi urmată de apocalipsă

singurătate

mă plouă cu picuri de noapte

atingeri reci pe coapse
pe sâni
pe gânduri

tăcerea mă rupe bucăţi
cu palmele tale
culcate pe taste

nu cerşesc
îmi sinucid dorinţa